Definiții

  1. Prin cauza sa înțeleg ceva a cărui esență îi include existenţa sau a cărui natură nu poate fi concepută decât ca existență.

II. Lucrul care poate fi mărginit de un altul de aceeaşi natură cu el îl numesc finit în genul său. Se zice, bunăoară, că un corp este finit pentru că totdeauna putem concepe un alt corp mai mare. Astfel, o gândire este mărginită de altă gândire. Dar corpul nu este mărginit de gândire, nici gândirea de corp. III. Prin substanță înțeleg ceea ce există în sine şi este înţeles prin sine însuşi; adică acel lucru al cărui concept nu are nevoie de conceptul altui lucru, din care să trebuiască să fie format. IV. Prin atribut înţeleg ceea ce intelectul substanță ca alcătuindu-i esența. percepe în

  1. Prin mod înțeleg schimbările substanței; cu alte cuvinte, ceva care se află în altceva, prin care este conceput.

VI. Prin Dumnezeu înțeleg existența absolut infi nită, adică substanţa alcătuită dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre ele exprimând o esență eternă şi infinită.¹

Axiome

  1. Toate câte sunt există sau în sine, sau în altceva.

II. Ceea ce nu poate fi conceput prin altceva trebuie sa fie conceput prin sine. III. Dată fiind o cauză determinată, rezultă cu ne cesitate un efect; şi, dimpotrivă, dacă nu este dată nicio cauză determinată, este imposibil să rezulte un efect. IV. Cunoaşterea efectului atârnă de cunoaşterea cauzei şi o include.

  1. Lucrurile care nu au nimic comun între ele nu pot fi înţelese unele prin altele; cu alte cuvinte, ideea unuia nu include ideea celuilalt.¹

Eudaimonia

Care este ideea lui Platon despre scopul nostru fundamental în viaţă? Acesta este atingerea celei mai înalte forme de cunoaștere și asta, în opinia sa, e ideea de „bine", de la care își obțin valoarea toate celelalte. Doar ulterior, spune Platon, suntem capabili să ajungem la eudaimonia - în opinia sa, o stare de armonie a sufletului.

Omul liber

Dacă [omul] se găseşte între asemenea indivizi care se potrivesc foarte puțin cu natura sa, el nu se va putea adapta nicidecum lor fără să se schimbe cu totul el însuşi.¹ Omul liber care trăieşte printre ignoranți se sileşte, pe cât poate, să se ferească de binefacerile lor.2 Omul liber nu lucrează niciodată cu viclenie, ci întotdeauna cu bună-credință.3 Numai oamenii liberi sunt foarte folositori unii altora şi sunt legați între ei de cea mai strânsă legătură de prietenie.+ Este îngăduit oricui, după dreptul suprem al na turii, să facă ce socotește că este în folosul său.5

Ataraxia

Dă-mi voie să-ți spun câteva dintre ideile lui Epicur, un gânditor înţelept din Grecia antică. El credea, la fel ca orice persoană raţională, că nu există nicio lume de apoi şi că ar trebui să ne trăim viața cât mai liniştit şi mai fericit posibil. Care este scopul vieții? Răspunsul lui era că trebuie să căutăm ataraxia, care s-ar putea traduce prin „liniște“ sau „eliberare de suferinţa emoțională". El sugera că nevoile unui om înțelept sunt puține și ușor de satisfăcut, în timp ce oamenii cu o sete permanentă de putere şi avere, aşa, ca unchiul tău, nu vor obține niciodată ataraxia pentru că setea le sporește. Cu cât posezi mai multe lucruri, cu atât acestea te posedă pe tine. Când te gândești să-ți croiești o viață aici, gândește-te cum să obți ataraxia.

Despre legătură

Incepi, aşadar, cu individul solitar, şi nu cu polul opus reprezentat de comunitate, pe care eu o consider capitală? Dar nu-mi imaginez omul ca pe o creatură solitară. Pur şi simplu am o perspectivă diferită asupra ideii de legătură. Caut viața fericită care nu vine neapărat din existenţa unei legături, ci din lipsa separării.

Franco clătină nedumerit din cap. lată-te abia la început, și deja nu mai înţeleg nimic. Existenţa legăturii şi lipsa separării nu sunt acelaşi lucru?

  • Există o diferență subtilă, dar crucială. Voi încerca să-ți explic. După cum ştii, la temelia gândirii mele stä ideea că doar prin intermediul logicii putem înţelege o parte din esenţa Naturii sau a lui Dumnezeu. Spun o parte" pentru că ființa lui Dumnezeu este un mister ce depăşeşte gândirea. Dumnezeu este infinit, iar pentru că noi suntem doar creaturi finite, capacitatea noastră este limitată. Am fost destul de clar?
  • Până acum, da..
  • Prin urmare, continuă Bento, pentru a înțelege mai bine, trebuie să încercăm să

privim lumea sub specie aeternitatis din perspectiva eternității. Cu alte cuvinte, trebuie să depăşim obstacolele pe care ataşamentul faţă de propriul sine le pune în calea cunoaşterii. Bento se opri. Franco, pari foarte nedumerit. -M-ai pierdut. Urma să-mi explici lipsa separării. Ce s-a întâmplat? -Ai răbdare, Franco. Urmează. Prima dată trebuie să explic contextul. Așa cum spuneam, pentru a privi lumea sub specie aeternitatis, trebuie să mă lepăd de propria iden titate - adică de ataşamentul faţă de mine - şi să privesc totul dintr-o perspectivă pe deplin adecvată şi adevărată. Când reuşesc să fac asta, graniţele dintre mine şi ceilalţi dispar. Odată ce se întâmplă asta, o stare de linişte se in stalează, şi niciun eveniment care mă priveşte, nici chiar propria moarte, nu mai contează. Iar când și ceilalţi au această perspectivă, ne împrietenim, le dorim celorlalţi ceea ce ne dorim şi nouă și dăm dovadă de noblete sufletească. Această experiență binecuvântată şi fericită este, aşadar, o consecinţă a lipsei separării, mai degrabă decât a existenței unei legături. Aşadar, există o diferenţă - dife rența dintre oamenii care se înghesuie unul în altul pentru a se încălzi şi a se simți în siguranță și oamenii care îm o perspectivă luminată, fericită despre Natură sau Dumnezeu.

Egoismul luminat

Egoismul luminat duce la utilitate reciprocă. Cu toţii avem în comun capacitatea de a raționa, iar când ne vom dedica înțelegerii Naturii sau a lui Dumnezeu, lăsând deoparte toate for mele de apartenenţă, fie ea religioasă, culturală sau națională, va fi raiul pe pământ.

Supranaturalul

Nu este extraordinar că religii care au apărut independent, in diferite părți ale lumii, se aseamănă atât de mult?

-Şi asta ce dovedeşte? Bento, asta dovedeşte că, dacă ritualul, ceremonia şi, da, superstiţia, de asemenea, sunt atât de adânc înră dăcinate în natura însăşi a ființelor umane, atunci, probabil, e legitim să conchidem că noi, oamenii, avem nevoie de ele.

Eu n-am nevoie de ele. Copiii au nevoie de lucruri de care adulții nu au nevoie. Omul de acum 2.000 de ani avea nevoie de lucruri de care omul de azi nu are nevoie. Cred că motivul pentru care există superstiții în toate aceste culturi este că omul din vechime era îngrozit de capriciozitatea misterioasă a existenței. li lipseau cunos tinţele care i-ar fi putut oferi singurul lucru de care avea cea mai mare nevoie explicaţiile. Iar în acele vremuri antice, omul s-a agăţat de singura explicație la indemână supranaturalul - prin rugăciune, jertfă, legi cuşer şi…

-Şi? Continuă, Bento - la ce servește explicația? - Explicaţia linişteşte. Alină chinul provocat de incer titudine. Omul din vechime voia să dăinuie, se temea de moarte, era neajutorat impotriva marii majorități a lucru rilor din jurul său, iar explicația ii oferea impresia, sau cel puțin iluzia, că deține controlul. El a ajuns la concluzia că dacă tot ceea ce se întâmplă are cauze supranaturale, atunci, probabil, poate fi găsită o modalitate de a împăca supranaturalul.

Bento

In 1670, Bento, în vârstă de treizeci și opt de ani, a ter minat de scris Tratatul teologico-politic. Editorul său, pe bună dreptate, a prezis că va fi considerat exploziv. Astfel, acesta a fost publicat anonim, sub sigla unor edituri fictive din oraşe fictive. Vânzarea lui a fost rapid interzisă de autoritățile civile şi religioase. Cu toate acestea, au circulat numeroase exemplare clandestine.

Odată cu trecerea anilor, Olanda 1-a revendicat, iar importanţa lui a crescut atât de mult, încât portretul său a apărut pe bancnota de o mie de guldeni olandezi până la introducerea monedei euro în 2002. Asemenea tuturor portretelor lui Spinoza, portretul de pe bancnotă avea la origine descrieri sumare, scrise; nu există niciun portret al lui Spinoza făcut în timpul vieţii sale.

Rosenberg

Sub conducerea lui Rosenberg, BRR a furat peste trei milioane de cărţi din o mie de biblioteci. In 1944, când Frankfurtul a fost intens bombardat de fortele aliate, naziştii au mutat în grabă prada în depozite subterane Biblioteca lui Spinoza, impreună cu alte mii de cărţi necatalogate, a fost trimisă la o mină de sare din Hungen, în apropiere de München. La sfârşitul războiului, toate comorile de la Hungen au fost transferate către depozitul american central din Offenbach, unde o mică armată de bibliotecari şi istorici le-au căutat proprietarii. În cele din urmă, Dirk Marius Graswinckel, un arhivar olandez, a găsit cărţile lui Spinoza și a transferat întreaga colecție (cu excepția câtorva cărți) în Olanda, la bordul navel olandeze Mary Rotterdam. Cărțile au sosit in Rijnsburg in martie 1946 şi au fost din nou expuse in Muzeul Spinoza, unde pot fi văzute şi în ziua de astăzi.

Pledoaria finală a procurorului-şef rus, generalul Rudenko, s-a încheiat cu următoarele cuvinte: „În ciuda eforturilor lui Rosenberg de a jongla cu faptele şi eve nimentele istorice, nu poate nega faptul că a fost ideologul oficial al Partidului Nazist; că în urmă cu un sfert de secol, a pus bazele «teoretice» ale statului fascist hitlerist, care în toată această perioadă a corupt din punct de vedere moral milioane de germani, pregătindu-i «ideologic>> pentru crimele monstruoase comise de hitlerişti."